Întreaga Biblie se poate rezuma la prima parte: Cartea Genezei, iar toată Geneza se poate rezuma la primul capitol, care istoriseşte Creaţia lumii. Tot acest capitol se poate rezuma la primul său cuvânt: Berechit, care înseamnă "la început". Acest cuvânt, se poate rezuma la prima lui silabă, Ber, care înseamnă " ceea ce a fost născut". Această silabă se poate rezuma la rândul ei la prima literă, "B ", care se pronunţă "Beth" şi este reprezentată de un pătrat deschis, cu un punct în mijloc. Pătratul acesta reprezintă casa, sau mitra care conţine oul, fetusul, punctul minuscul hărăzit naşterii.

De ce începe Biblia cu a doua literă a alfabetului şi nu cu prima?

Deoarece "B" reprezintă dualitatea lumii, "A" fiind unitatea originară. "B" este emanaţia, proiecţia acestei unităţi. "B" este "celălalt", semenul. Ieşiţi din "unu", suntem "doi". Ieşiţi din "A", suntem în "B". Trăim într-o lume a dualităţii şi suntem dominaţi de nostalgia ― sau chiar de căutarea ― unităţii, a "Aleph"-ului, punctul din care a pornit totul.

Dualitatea: Un Drum de la "B" la "A"

Biblia, în complexitatea și profunzimea sa, începe cu o literă aparent modestă: „B”, sau „Beth”. Această alegere deliberată deschide o întreagă filosofie a existenței, o poveste despre dualitate, creație și întoarcerea la unitate. Din prima literă a Cărții Genezei, întregul text sacru se dezvăluie ca o reflecție a lumii în care trăim – o lume fragmentată, diversă, dar cu un dor profund pentru unitatea originară.

„B” – Poarta către Dualitate

Beth, a doua literă a alfabetului ebraic, marchează începutul lumii create. Reprezentarea sa vizuală, un pătrat deschis cu un punct în centru, sugerează o casă, un spațiu delimitat, dar nu izolat. Este matricea care conține punctul germinativ al creației, locul unde „ceea ce a fost născut” își găsește începutul.

Dar de ce „B”? De ce nu „Aleph”, prima literă, care simbolizează unitatea pură, absolută, nediferențiată? Răspunsul este profund: pentru că lumea noastră, universul în care trăim, este definit de dualitate. Întuneric și lumină, cer și pământ, masculin și feminin, bine și rău – toate sunt reflexii ale acestei „proiecții” a unității originare.

„B” este simbolul separării, al alterității. Este modul prin care „unu” devine „doi”. Este distanța care permite dialogul, diferența care face ca iubirea, conflictul, reconcilierea și creația să fie posibile.

Unitatea Originară: Nostalgia pentru „Aleph”

Deși trăim în dualitate, sufletul uman tânjește după „Aleph”. Această literă tăcută, nevocalizată, simbolizează sursa tuturor lucrurilor – punctul de plecare al existenței. Este „A”-ul care conține toate potențialitățile, înainte ca ele să fie separate și manifestate.

Această tensiune dintre dualitate și unitate definește întreaga Biblie. Creația, căderea, reconcilierea, mântuirea – toate sunt etape ale unei călătorii care începe în „Beth” și aspiră să se întoarcă în „Aleph”. Este povestea unei lumi care s-a îndepărtat de unitatea divină, dar care păstrează în inima sa dorința de a se întoarce la aceasta.

Dualitatea Lumii și Aspirația către Unitate

Dualitatea este esențială pentru înțelegerea existenței. Fără separarea dintre lumină și întuneric, nu ar exista contrastul care definește percepția noastră. Fără bine și rău, nu ar exista liberul arbitru, iar fără alteritate, nu ar exista iubire.

Dar dualitatea poartă cu sine și o povară: conflictul, ruptura, dorul de unitatea pierdută. Acest dor este evident în toată tradiția biblică și mistică – în căutarea reconcilierii cu Dumnezeu, în chemarea la iubirea aproapelui și în năzuința spre o lume restaurată, unde toate rupturile vor fi vindecate.

Începutul și Călătoria

„Bereșit” – „La început” – nu este doar un cuvânt, ci o invitație la introspecție. Este începutul unei călătorii de la „B” la „A”, de la dualitate la unitate. Este povestea unei lumi create în tensiunea alterității, dar care tânjește să se întoarcă la sursa sa unică.

Astfel, întrebarea „De ce începe Biblia cu a doua literă?” devine, în sine, răspunsul: pentru că viața începe cu dialogul, cu separarea, cu diferențierea. Însă destinul nostru, în adâncul său, este să ne întoarcem la „Aleph” – unitatea pură, care transcende toate dualitățile și le cuprinde în sine.

În această călătorie, fiecare dintre noi este o literă, o silabă, o poveste scrisă pe paginile creației. Și, asemenea Bibliei, începutul nostru este „B”, dar finalul nostru este „A”.