"Homeostazie" înseamnă echilibru între mediul intern şi extern. Orice structură vie funcţionează pe baza homeostaziei. Pasărea are oasele goale pe dinăuntru ca să poată zbura. Cămila are rezerve de apă pentru a supravieţui în deşert. Cameleonul îşi schimbă pigmentaţia pielii ca să poată trece neobservat de către cei ce îl vânează.

Speciile acestea, la fel ca multe altele, au dăinuit până în zilele noastre adaptându-se la toate schimbările mediului ambiant. Cele care n-au fost în stare să se armonizeze cu lumea exterioară au dispărut.

Homeostazia este capacitatea de autoreglare a organelor noastre în raport cu constrângerile exterioare. Capacitatea oricărei persoane de-a îndura încercările cele mai grele, adaptându-şi organismul, provoacă totdeauna surprindere.

În perioadele de război, care constituie circumstanţe ce îl silesc pe om să se depăşească pe sine pentru a supravieţui, au putut fi văzute persoane care, deşi trăiseră până atunci în confort şi tihnă, au acceptat fără să crâcnească un regim format din pâine uscată şi apă. Orăşenii rătăciţi pe munte învaţă în numai câteva zile să recunoască plantele comestibile şi devin capabili să vâneze şi să mănânce animale care îi dezgustaseră dintotdeauna: cârtiţe, păianjeni, şoareci, şerpi...

Robinson Crusoe a lui Daniel Defoe sau Insula misterioasă a lui Jules Verne sunt nişte elogii aduse capacităţii homeostazice a fiinţei omeneşti.

Noi cu toţii suntem într-o căutare perpetuă a homeostaziei perfecte, deoarece chiar celulele noastre au această preocupare. Ele doresc în permanenţă un maximum de lichid nutritiv la temperatură optimă şi care să nu conţină nici cea mai mică substanţă toxică.

Când însă nu dispun de ceea ce vor, ele se adaptează. Aşa se explică faptul că celulele ficatului unui beţiv au o putere mai mare de asimilare a alcoolului decât cele ale unui abstinent. Celulele plămânilor unui fumător capătă rezistenţă la nicotină. Regele Mithridate îşi antrenase chiar întreg corpul ca să suporte arsenicul.

Cu cât mediul exterior este mai ostil, cu atât mai mult el obligă celula sau individul să-şi dezvolte talente necunoscute.